ZAPEZI CUMINTI

Zăpezile-s cuminţi,
le-adăposteşte toamna-n buzunare,
eu aflu că mă minţi,
surâd
şi caut prin sertare
răvaşele pe care mi le-ai scris
cândva.

Mai simt şi-acum în nări
aroma sutelor de întrebări
şi visul de gutuie
mi se suie
şui
pe gulerul cămăşii prea scrobite,
mi-e dor de tine,
mai vreau să te mai văd, iubite!

Tu însă iar la braţ cu toamna mi-ai plecat,
amantă plină de rugină,
cu chipul umed
şi brumat
priveai în urmă, spre lumină
şi nu-ndrăzneai
cuvinte să-mi dezlegi
te luase vântul;
nestrămutate legi
mi te-nrobeau în durele sintagme
de-atunci, iubite,
somnul nu mă mai adoarme.

Zăpezile-s cuminţi,
le ţine-n palme cerul,
eu ştiu că tu mă minţi
şi nu mai ard în focuri fierul,
în vremuri m-am călit,
în iarna aşteptării seculare
ce mult eu te-am iubit
şi totuşi iar mă doare!

Dor de tine...

Cum să striveşti în palme stele
Când lacrima îşi spune ruga…
Cum să nu cânţi când de durere
Apusul îşi sărută umbra…
Şi cum să zbori când curcubeul
Născut din rouă şi tăcere
În noapte îşi culege eul
Din zbuciumul fiinţei mele?
Cum poţi să râzi, când visul plânge…
Şi cum să dormi, când ziua doare.
Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge
Apocalips de dor şi mare…
Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni
Când sufletul dezminte firea.
Cum să iubeşti…când din iubire
Azi strângi la piept doar risipirea?
Cum să fii bun, când totul minte.
Cum să mai ierţi, când totul doare.
Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte
Rostită-ntr-un altar de soare?
Şi cum să ceri nemărginirii
Să îţi arate-n larg hotarul
Când nu-i poţi spune fericirii
Că vrei să îţi alunge-amarul.
Cum să te strig, când eşti departe.
Cum să-ţi sărut în vis privirea
Când tu te temi că zori deşarte
Ţi-aştern în braţe amăgirea…
Şi cum să-ţi spun că doru-n mine
Nu minte şi nici nu trădează
Când tu, tăcut, te-nchizi în tine
Şi nu simţi noaptea că visează?
Cum să te chem, când ştiu că-n noapte
Nu vrei s-auzi a mea chemare.
Cum să nu cad, când eu din şoapte
Nu pot să-nalţ un vis spre soare…
Şi te iubesc aşa cum omul
Iubeşte doar o dată-n viaţă!
Dar eu iar pierd… Şi risipirea
Îngroapă stropii de speranţă.
autor: popescu gillda magdalena