VOI FI...

Cu buze moi te voi acoperi in gand Calatorind de-a lungul si de-a latul De la cercul polar , la ecuator , Scaldat in oceanele albastre Fara fund Ale misterelor mereu fara leac. Voi fi noapte , voi fi zi , Floarea de salcam care te inunda Intr-o revarsare de primavara Prelunga Cu privighetorile iesite la lumina Sa te iubeasca si ele , pe rand. Voi fi apa , marea , oceanul Razvratit intr-o pestera din adanc Cu imparatia de pestisori veniti Sa iti fie de descant , Cand oamenii dorm pe perina lor Fara cuvant. Si te voi iubi , navalnic si furibund , Ca in umezirea furtunilor de vara , Cand bondarii se ascund frenetic in poezie Si lina simfonie Din adancul unei stamine Care a baut roua Din tezaurul cel sfant.*****************************(Adrian Popescu)

SALUT...

Buna dimineata , floare de suflet Prinsa pe stncile abrupte Ale viselor inalte ! Buna dimineata , suflet de floare Rasadit pe campiile in care Doar izvoarele se numara la superlativ ! Buna dimineata , zbor de fluturi Amestecati cu roua consanzenelor Venite la picioarele unui templu antic ! Buna dimineata , va spun de aici , De la nivelul solului nebrazdat de plug…. Voi sunteti sunteti ea , ea e in voi! **************** (Adrian Popescu)

CHIN !

Dupa ce mi-au fost taiate mainile... A trebuit sa te desenez cu ochii . Dupa ce mi-a fost smulsa limba din gura... A trebuit sa te slavesc cu mirosul . Dupa ce mi-au retezat urechile... A trebuit sa iti primesc privighetorile direct in sange. Iar dupa ce mi-a fost scosi si ochii... A trebuit sa-ti venerez conturul cu mii de simturi de care ei nu stiu. Acum insa se pregatesc sa ma traga pe roata... Asa ca va trebui sa imi gazduiesti inima o vreme , Pana ne vom intalni din nou !!! ( Adrian Popescu-Craiova-24-octb.2011)

HAI SA NE JUCAM !

Hai sa ne jucam de-a toamna; Tu – o gura de vant , eu – un pumn de praf , Tu – o cupa cu flori , eu – un brat de frunze... Tu – o lumanare alba , eu – un caus de ploaie , Tu – un ilic pe cerga , eu – o ceata de noapte… Le vom amesteca pe toate intr-o clepsidra sferica Le vom stropi cu putina bruma de rau , Le vom cresta cu cutitul ca pe o aratura tarzie , Si le vom baga la cuptor... Ce va sa fie? Ce va sa fim? Nu stiu , dar iarna bate la usa...***********************************************************************************************************************************************************Hai sa ne jucam , vrei? Eu ma voi juca de-a cuvintele , tu de-a fara ele , Eu am sa le asez pe raftul din camera cu gutui Tu ai sa le imprastii puful galben dincolo de Far... Eu am sa le frig la soare , tu ai sa arunci nisip peste ele , Eu am sa cladesc calapoduri de silabe , tu ai sa le rupi , Eu am sa le asez in copaci sa tremure in loc de frunze Tu vei sulfa vantul sa se tomneze toate... Eu voi merge la coafor cu ele sa le darui curcubee , Tu vei fulgera prin ferestile budoarului vampiri renascuti... Si cand va incepe sa ploua cu pestisori de apa dulce Vom matura tacerile dintre ele , fara sa le spunem nimic. Hai sa ne jucam , vrei? ( Adrian Popescu-din Craiova-24 octb,20011)

MIE...

mi-am rezemat gandul de o asteptare a serii si te privesc cum te transformi in floare alba de salcam ca eu , eu cel pitit in umbra unei glicine sa te respir suav , adanc , frenetic in gandul ca esti tu , doar tu imi intind degetele tremurande peste lacul verii si te ating... ating visul desenat pe chip de sanziana cu peneluri de argint , inmuiate in cupe largi , de ambrozie , sorbind usor din nelinistea ta transformata intr-o liniste de mai cu roua invadand florile in parfumul lor fecund. buzele-mi descriu conturul unor silabe care se amesteca cu tine tu insa-si esti silaba desprinsa din adanc si te rostesc , te cant , te sorb in versul din vis ca un poet celebru fluturii albi de sub un balcon pupuriu desenand. vino sa invatam , sa te invat cum se scriu cuvintele pe o bolta cu sori... cum se soptesc povestile in crupa unui cal alb , cum s-au inventat toate cele o mie de povesti si cand pe toate le vei sti iti voi spune din nou , incet , soptit , rasturnati pe pledul cu maci fierbinti , ca esti tu tu... tu cea mai frumoasa dintre flori ! (Adrian Popescu_Craiova -24 octombrie 2011)

Femeia ca un vis...

Tandra, suava, fidela, nestatornica, atenta, arzanda, irascibila, sensibila, inteligenta, nativa poveste de dor esentiala celuilalt. (Adrian Popescu-Craiova)

Gand...

venisem de la zavoi si m-am intins langa izvoarele tale sa le mangai cu visele aduse din amintiri ; usor... firav... pe umerii goi asezandu-ti bondarii cu aripi vii. nici nu stiu de ce m-am oprit acolo. poate ca se inoptase in mine si voiam sa se lumine de zori... poate mi se facuse dor de cupa cu porumbei si ii voiam asezati pe sanii tai in forma de pace... si nici nu mai stiu cine si cum a prins o flacara ! stiu doar ca m-am oprit sa ma scald in izvoarele tale si bujorii de camp ne-au invaluit , cu rosu , sa ne iubim in doi ! (de la Adrian Popescu-Craiova)

ZBOR INCHIS

am visat într-o noapte cerul nostru , era un fagure de miere , galben și dulce numai bun de pus în ceai ! au urmat vise... care lăsau goluri în fagure ! cuvintele au devenit cleioase , de ceară , aripile nu s-au mai deschis a zbor ... era parcă un cer părăsit ! de-atunci beau ceaiul neîndulcit !