Mereu in viata ne urmeaza
Umbra si cuvantul,
Prin eros clipa ne distreaza,
Ratacind doar gandul…
Lumina, curcubeu si zeu,
S-ascund in foc si apa,
Cristalizand adancul Eu
Cand doar iubirea o adapa…
Lut si stele arar soptesc
Ca la dor lacas e luna…
Vor sa-mi spuna te iubesc,
Prin furtuna, nor, intotdeauna…!!!
vineri, 4 februarie 2011
DE DRAGOSTE
Roua zorilor de pe buzele tale sa o beau as vrea
Sa-ti simnt caldura trupului tau atata de divin
Sa ne iubim pe un covor de trandafiri de am putea
Si sa adorm cu gandul la tine in brate macar putin .
Pe altarul dragostei eu inima-mi azi ti-o daruiesc
Caci te iubesc, sa stii mai mult decat orice pe lume
De am sa mor intro anumita zi, nu o sa uit sa te iubesc
Esti floarea ce a-nflorit la mine in piept ,esti o minune.
Eu te doresc, imi esti atat de frageda si draga la iubit
Mereu plutesc pe norii iubirii spre minunatul paradis
Sa fii mereu alaturea de mine este tot ce mi-am dorit
Tu-mi faci zilele senine si le pastrez si noaptea-n vis .
M-ai subjugat asa usor cu a ta iubire atat de tandra
Si ma ridici pe culmi de fericire de mine neumblate
Viata-mi ti-o voi daruii ,de-a mea iubire sa fi mandra
Iar ce-a fost mai rau sa-mi fie amintiri demult uitate
Mai fericit de atat nu pot ca sa mai fiu vreodata
Vom fi uniti pe veci in cuget si simtiri pagane
A noastra iubire pe asta lume este cea mai minunata
Cuvantul iubire pentru noi a fost rostit intaia data.
Sa-ti simnt caldura trupului tau atata de divin
Sa ne iubim pe un covor de trandafiri de am putea
Si sa adorm cu gandul la tine in brate macar putin .
Pe altarul dragostei eu inima-mi azi ti-o daruiesc
Caci te iubesc, sa stii mai mult decat orice pe lume
De am sa mor intro anumita zi, nu o sa uit sa te iubesc
Esti floarea ce a-nflorit la mine in piept ,esti o minune.
Eu te doresc, imi esti atat de frageda si draga la iubit
Mereu plutesc pe norii iubirii spre minunatul paradis
Sa fii mereu alaturea de mine este tot ce mi-am dorit
Tu-mi faci zilele senine si le pastrez si noaptea-n vis .
M-ai subjugat asa usor cu a ta iubire atat de tandra
Si ma ridici pe culmi de fericire de mine neumblate
Viata-mi ti-o voi daruii ,de-a mea iubire sa fi mandra
Iar ce-a fost mai rau sa-mi fie amintiri demult uitate
Mai fericit de atat nu pot ca sa mai fiu vreodata
Vom fi uniti pe veci in cuget si simtiri pagane
A noastra iubire pe asta lume este cea mai minunata
Cuvantul iubire pentru noi a fost rostit intaia data.
DE DRAGOSTE
De dragul tau...de dorul tau
De dorul tau as ninge
cu lacrimi stravezii
si inima imi plange
ca tu aici nu-mi vii.
De dragul tau as strange
tot Universul intr-o clipa.
Sa pot sa cant cu dor in noapte
sa fim în zbor de-aripa...!
Mi-e dor de bratul ce m-alinta
Mi-e dor in palme fata sa ti-o tin
Intoarce-te si-adu-mi in graba
Iubirea...n-o lasa sa doarma...!
De dragul tau acum as merge
Mereu aproape de-nceputuri.
De dragul tau as inventa noi anotimpuri
ce m-or lega de tine-n multe ganduri.
De dorul tau as ninge
cu lacrimi stravezii
si inima imi plange
ca tu aici nu-mi vii.
De dragul tau as strange
tot Universul intr-o clipa.
Sa pot sa cant cu dor in noapte
sa fim în zbor de-aripa...!
Mi-e dor de bratul ce m-alinta
Mi-e dor in palme fata sa ti-o tin
Intoarce-te si-adu-mi in graba
Iubirea...n-o lasa sa doarma...!
De dragul tau acum as merge
Mereu aproape de-nceputuri.
De dragul tau as inventa noi anotimpuri
ce m-or lega de tine-n multe ganduri.
De dragoste
Ucide-ma cu tandrete pana-mi pierd suflarea,
Aripi sa-mi creasca,sa-nfrunt nemurirea,
Stinge-mi vapaia sub mana fierbinte
Ce trece pe trupu-mi cuprins de iubire.
Saruturi fugare sa-mi mangaie ochii,
Sa-ti simt fiinta, sa simt cum te-apropii
De sufletu-mi dornic cazut in deriva.
Ucide-mi tristetea, pe culmi ma ridica.
Ucide-mi inima cu soapte fierbinti
Spuse in zile si lungile nopti,
Acopera-mi trupul cu trandafiri,
Ia-mi rasuflarea pierduta-n trairi.
Ucide-mi dorul ce arde mocnit
Cu tandretea din tine, suflet iubit.
Renasca speranta ucisa de lacrimi,
Sa uit durerea, sa uit de patimi.
Ucide-ma cu tandrete, ucide si timpul
Cu vorbe, atingeri de mult uitate,
Omoara-mi noaptea ce-mi acopera gandul,
Daruieste-mi tandrete, ucide-ma-n soapte.
Aripi sa-mi creasca,sa-nfrunt nemurirea,
Stinge-mi vapaia sub mana fierbinte
Ce trece pe trupu-mi cuprins de iubire.
Saruturi fugare sa-mi mangaie ochii,
Sa-ti simt fiinta, sa simt cum te-apropii
De sufletu-mi dornic cazut in deriva.
Ucide-mi tristetea, pe culmi ma ridica.
Ucide-mi inima cu soapte fierbinti
Spuse in zile si lungile nopti,
Acopera-mi trupul cu trandafiri,
Ia-mi rasuflarea pierduta-n trairi.
Ucide-mi dorul ce arde mocnit
Cu tandretea din tine, suflet iubit.
Renasca speranta ucisa de lacrimi,
Sa uit durerea, sa uit de patimi.
Ucide-ma cu tandrete, ucide si timpul
Cu vorbe, atingeri de mult uitate,
Omoara-mi noaptea ce-mi acopera gandul,
Daruieste-mi tandrete, ucide-ma-n soapte.
Cea mai frumoasa scrisoare de dragoste !(de pe Esentze-un site pentru oameni sensibili la frumos!)
Fără tine, sunt o primăvară fără verdeaţă, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce şi-a pierdut parfumul!
Iubitule, întinde-mi mâna şi spune-mi: ,,Mai există fericire pe lume?” Te întreb, pentru că în absenţa ta mă risipesc ca un şirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Eşti soare printre nori, eşti lumina sfîntă ce-mi inundă sufletul, eşti roua dimineţii ce-mi răcoreşte durerea, eşti liniştea nopţii ce-mi străjuieşte visele!
M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe ţărmul fanteziei. Am comis o crimă: am îndrăznit să sfidez raţiunea şi să mă las pradă unei iubiri ca un fum, dar te-am iubit precum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea! Tu ai fost infinitul meu magic, iar eu în viaţa ta... doar o clipă sau o ploaie de vară ca multe altele.
Ai fost religia mea şi-n fiecare noapte te mângâiam în gândul meu cu ochii minţii până adormeam. Şi tot tu ai fost refugiul meu, iar eu în braţele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiţie a fericirii, am învăţat să respir un alt aer.
Eu te-am îmbraţişat cu pasiunea cu care valul îmbrăţişează marea şi ţărmul, iar tu ai rămas indiferent... Acum, fără tine toate s-au prabuşit, iar amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas.
Sunt singură şi mi-e dor de tine! Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii.
Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristeţea, vântul ce-mi răsfaţă părul, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa... şi primul meu gând... Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât ploaia... decât apusul... decât norii! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine!
Am crezut în declaraţiile tale, fără să mă gândesc că într-o bună zi mă vei părăsi. Ai plecat şi m-ai lăsat dusă de vânt... Ce aş putea să fac fără tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, unde eşti? Unde ai plecat? Zile, nopţi, săptămâni s-au scurs prin porţile timpului, dar tu nu ai venit...
Te caut, cum îşi caută mama disperată copilul rătăcit!
Te vreau! Te cer! Şi te aştept!Te vreau ca un preţ al iubirii, te cer ca un preţ al suferinţei şi te aştept ca o solie mângâietoare! Unde eşti? Te caut cu ultimele puteri ale suferinţei mele.
Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperînd... să te găsesc, sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare şi să nu mai tresar când îţi rostesc numele. Vreau să uit! O să doreşti să te mai caut! O să-ţi fie dor de toate astea! Am adormit plângând. Ce viaţă chinuită a trecut peste mine! Puterea inimii şi a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îţi vei odihni privirea în undele lui. În vis şi-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!
Sărut ochii tăi calzi care au fost atâta timp ai mei!...
Iubitule, întinde-mi mâna şi spune-mi: ,,Mai există fericire pe lume?” Te întreb, pentru că în absenţa ta mă risipesc ca un şirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Eşti soare printre nori, eşti lumina sfîntă ce-mi inundă sufletul, eşti roua dimineţii ce-mi răcoreşte durerea, eşti liniştea nopţii ce-mi străjuieşte visele!
M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe ţărmul fanteziei. Am comis o crimă: am îndrăznit să sfidez raţiunea şi să mă las pradă unei iubiri ca un fum, dar te-am iubit precum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea! Tu ai fost infinitul meu magic, iar eu în viaţa ta... doar o clipă sau o ploaie de vară ca multe altele.
Ai fost religia mea şi-n fiecare noapte te mângâiam în gândul meu cu ochii minţii până adormeam. Şi tot tu ai fost refugiul meu, iar eu în braţele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiţie a fericirii, am învăţat să respir un alt aer.
Eu te-am îmbraţişat cu pasiunea cu care valul îmbrăţişează marea şi ţărmul, iar tu ai rămas indiferent... Acum, fără tine toate s-au prabuşit, iar amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas.
Sunt singură şi mi-e dor de tine! Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii.
Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristeţea, vântul ce-mi răsfaţă părul, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa... şi primul meu gând... Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât ploaia... decât apusul... decât norii! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine!
Am crezut în declaraţiile tale, fără să mă gândesc că într-o bună zi mă vei părăsi. Ai plecat şi m-ai lăsat dusă de vânt... Ce aş putea să fac fără tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, unde eşti? Unde ai plecat? Zile, nopţi, săptămâni s-au scurs prin porţile timpului, dar tu nu ai venit...
Te caut, cum îşi caută mama disperată copilul rătăcit!
Te vreau! Te cer! Şi te aştept!Te vreau ca un preţ al iubirii, te cer ca un preţ al suferinţei şi te aştept ca o solie mângâietoare! Unde eşti? Te caut cu ultimele puteri ale suferinţei mele.
Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperînd... să te găsesc, sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare şi să nu mai tresar când îţi rostesc numele. Vreau să uit! O să doreşti să te mai caut! O să-ţi fie dor de toate astea! Am adormit plângând. Ce viaţă chinuită a trecut peste mine! Puterea inimii şi a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îţi vei odihni privirea în undele lui. În vis şi-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!
Sărut ochii tăi calzi care au fost atâta timp ai mei!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)