Trei trandafiri pe o banca aruncati
Suspina adanc in lacrimi ce ii ard
Ca s-au crezut abandonati si chiar uitati
In forfota de vis din bulevarde...
E doar sfios tribut in nestiinta firii
Si clipe amare din eul nebunie;
Caci vor ramane in zorii amintirii
Un gest de frumusete daruite mie...
Sunt trei pacate in spectacol
Si curg cu sange la cuvant
Inmarmuriti cand simt ca in oracol
Fiorii grei in fulgerari de ploaie, vant;
Neingaduita e clipa de iubire
Si curg petale una cate una
Tu-o statuie adormita te faci vie,
Stapana a sortii, cand scanteiaza luna...(Stefan-Tulcea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu