DOR...

Mi-e dor de tine ca de-un cantec
Pe care nu-l mai stiu, dar imi rasuna
Franturi staruitoare in urechi
Fara sa poata sa il recompuna.
Mi-e dor de tine ca de-un vers uitat
Ce-ar fi-ntregit, sublim, o poezie
Pe care-ntotdeauna am visat
C-as sti s-o scriu, dar n-am putut-o scrie.
Mi-e dor de tine ca de-un ipotetic
Trecut din viitorul meu nescris,
Ce va fi fost, ce va fi fiind, profetic
Precum un vis, precum un vis în vis.