Gand...

venisem de la zavoi si m-am intins langa izvoarele tale sa le mangai cu visele aduse din amintiri ; usor... firav... pe umerii goi asezandu-ti bondarii cu aripi vii. nici nu stiu de ce m-am oprit acolo. poate ca se inoptase in mine si voiam sa se lumine de zori... poate mi se facuse dor de cupa cu porumbei si ii voiam asezati pe sanii tai in forma de pace... si nici nu mai stiu cine si cum a prins o flacara ! stiu doar ca m-am oprit sa ma scald in izvoarele tale si bujorii de camp ne-au invaluit , cu rosu , sa ne iubim in doi ! (de la Adrian Popescu-Craiova)