marți, 25 octombrie 2011

VOI FI...

Cu buze moi te voi acoperi in gand Calatorind de-a lungul si de-a latul De la cercul polar , la ecuator , Scaldat in oceanele albastre Fara fund Ale misterelor mereu fara leac. Voi fi noapte , voi fi zi , Floarea de salcam care te inunda Intr-o revarsare de primavara Prelunga Cu privighetorile iesite la lumina Sa te iubeasca si ele , pe rand. Voi fi apa , marea , oceanul Razvratit intr-o pestera din adanc Cu imparatia de pestisori veniti Sa iti fie de descant , Cand oamenii dorm pe perina lor Fara cuvant. Si te voi iubi , navalnic si furibund , Ca in umezirea furtunilor de vara , Cand bondarii se ascund frenetic in poezie Si lina simfonie Din adancul unei stamine Care a baut roua Din tezaurul cel sfant.*****************************(Adrian Popescu)
Publicat de la

Un comentariu:

  1. Nostradamus25 noiembrie 2011 la 04:35

    IOANA

    E seara iarasi peste cring,sunt lungi noptile de toamna
    Iar sufletul imi e impaienjenit,de dor si de tristete
    Caci tu mai parasit cind eu,eram cazut, ranit si fara vlaga
    De ale vietii dure urgii,si ale tale ginduri meschine

    Totul in jur era auster si amorf,cristale de gheata in suflet
    Traiam in abis sideral,incarcerat in temnitele singuratati
    Traiam agonia unui blestem etern ,doar ca am indraznit
    Sa iubesc,sa daruiesc si sa doresc ,ambrozia zeilor din Eden

    Traiam amurgul boreal, austerul si amintirea unui ev apus
    In chilia intunecoasa, rece si neprietenoasa
    O luminare in candela ardea, spre a lumina intunecimi nepatrunse
    Iar eu traiam ultimele clipe plingind si implorind mila divina

    Desi e doar putin de cind ,tradarea ta de Iuda, sa-mplinit profetic
    Trecutau vesnicii ,iar colbul deja acopera ce cindva era Biblia existetei
    Nu te mai vreau ,doar te urasc,pt faradelegile tale
    Si ma rog pt iertare Cerului care nici el nu a stiut ce esti Lucifer

    Dar oare Domnul ma parasit, uitind de ale mele efemere clipe
    Lasindu-mi sufletul pustiu si gol cautind marele nimic
    Soarele era la apus, fiorii singuratatii din nou ma cuprind
    Nimic nu parea sa anunte din trimbite de arama

    Ca tu ai venit din eter si dorinte,din lungi milenii de asteptare
    Din speranta, rugaciuni si lacrimi de gheata
    Minune, destin, providenta
    Ioana e numele tau, sfinta din vechi profetii
    Inger cu chip de om, lasat pe Pamint spre a ma gasii.

    Cum asi putea sa-ti multumesc, minune fara seaman
    De cit sa te iubesc.

    Lucian

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)