FEMEIA “In ochii tai faclii de dor Se-ngana timpul trecator Ma-mbeti cu ei si ma descanti Si ma sfarami si ma framanti Ma faci plamada de dorinti Ma porti prin ceruri si ma minti Femeie, umbra de pacat In sange-ti plange alt barbat L-aud plangand, l-aud mereu, Voi plange maine, poate eu Și’n loc de vis de primaveri Voi bea din cupa de dureri Te-a aruncat printre barbati Un zeu cu ochi’ngandurati Sa ne ranesti apoi sa pleci Femeie, floare de poteci Femeie, zambet de cais Ma porti prin viata ca prin vis Ma-mbeti cu gura si ma minti Ma scoti incet, incet din minti Desi tu negi, nu e tarziu A vietii taina sa ti-o stiu Sa-ti intru-n inima tiptil Femeie, floare de april’ Sa te cunosc, sa te-nteleg De vraja ta sa ma dezleg Sa-ti fur samanta de mister Apoi, din calea ta sa pier Lasand o umbra de dorinti Și cupa mea de suferinti Sa-nveti iubirea din mustrari Din patimi si din remuscari Femeie, vis inselator Privesti si ochii tai ma dor Îmi cauti inima s-o frangi Vei invata si tu sa plangi Vei rataci sub aspre zari Pe-nselatoarele carari Cu mana-ntinsa catre catre cer Femeie, capat de mister Vei cere leac si dezlegari De ne-ntrupatele chemari Ce-ti plang in suflet chinuit Femeie, inger razvratit.” ( Lucian Ionescu-Bucuresti-8 martie2012 )